ABC VIZUAL

„Descoperă trecutul, învață pentru viitor!”

1.5 Fotografii ca surse istorice

In Lightbox öffnen – Fotografie a unui băiețel, 1903, https://www.bpb.de/themen/medien-journalismus/bilder-in-geschichte-und-politik/73099/bilder-als-historische-quellen/

Fotografiile au un statut special ca surse de imagini. Ele permit,  cel puțin în aparență,   o apropiere mai mare de realitatea trecută decât alte tipuri de imagini. Imaginea, produsă  din punct de vedere  tehnic, poate  indica doar ceea ce se află efectiv în fața obiectivului. Fotograful, spre deosebire de pictor, nu poate adăuga nimic, dar are posibilitatea, desigur, să aranjeze obiectul sau scena.

În orice caz, fotografiile sunt cele mai bune surse pentru istoria evenimentelor. De exemplu, când e vorba de o demonstrație,  putem vedea dacă a avut loc, care au fost obiectivele acesteia (dacă se pot recunoaște afișe sau bannere), ce oameni ( probabil, cunoscuți  deja în altă parte) erau acolo, unde se aflau,  ce  prezenta mulțimea, care  era starea de spirit a acesteia. Evident, trebuie să fim atenți atunci când dorim să facem interpretări și generalizări, căci  o singură imagine  reflectă întotdeauna doar un caz individual. Pentru a aprecia dacă este semnificativă,  trebuie să avem fie mai multe reprezentări picturale similare, fie informații suplimentare. Dacă fotografiile din 1914  arată voluntari entuziaști de război, nu rezultă neapărat că toată lumea era entuziastă. Cei care nu posedau această calitate au rămas acasă:  nu există fotografii cu ei. Prin urmare, în acest caz, sursele de imagini nu pot transmite o  ilustrare completă a situației istorice.

Captarea vizualului, în scopul de a documenta,  a fost de mult timp una dintre sarcinile fotografiei. Fotografia documentară socială are  rolul de a  argumenta revendicările  sociale; fotografia de arhitectură servește direct pentru conservare și rememorare. În multe cazuri, cunoștințele din lumea reală, obținute din astfel de imagini,  au  fost  utile  pentru restaurare, după distrugerile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur, chiar și fotografiile documentare, cel puțin, atunci când nu  este vorba  numai de obiecte moarte și de cele nefuncționale, trebuie privite cu  rezerve și  cu atenție. Imaginea unui ciocan cu aburi în fabrica Krupp din Essen pare la început să reproducă fidel procesul de lucru istoric. Istoricul Ulrich Wengenroth  afirmă contrariul: „Această scenă a fost  repusă în scenă complet, pentru a fi fotografiată. Atât piesa brută de pe cărucior, cât și cea de sub ciocan sunt în mod evident piese vechi, vopsite în alb. Muncitorii se înghesuie în imagine într-un  număr  impunător, aflându-se  în ipostaze, percepute ca fiind „tipice”. Greutatea în cădere a ciocanului este blocată într-o poziție de mijloc.” (Wengenroth 1994, p. 99).

Ciocan cu abur de 3,5 tone în fabrica de prelucrare a metalului II din Essen, fotografie realizată în anul 1906 (© Krupp Archive).

1.6.2 Portretul de familie ca sursă istorică

Împăratul Wilhelm al II-lea cu familia sa. Carte poștală, 1906

Imaginile pot fi, de asemenea, surse de valori și de relații sociale. În acest sens, imaginea familiei este un exemplu elocvent.  Aceasta arată cine face parte din familie, în primul rând, ce atitudine au membrii familiei unii față de alții, din ce clasă socială face parte familia.  Dacă se va  examina atent, este posibil să se distingă caracteristicile tipice ale vremii. Iată trei exemple de imagini. Prima îl prezintă pe împăratul Wilhelm al II-lea cu familia sa pe o carte poștală din 1906. Persoanele sunt dispuse după un model clar, care reflectă distribuția clasică a rolurilor. Tatăl stă în picioare, creând impresia că are în grijă întreaga familie, iar mama se află  alături de toți copiii. Cei trei băieți mai mari, ca și împăratul însuși, poartă uniforme și adoptă o poziție disciplinată corespunzătoare. Al patrulea băiat  e îmbrăcat într-un un costum de marinar, ceea ce denotă  interesul față de industria navală    la acea vreme. Faptul că imaginea a fost distribuită ca o carte poștală dovedește că  poate servi ca model sau  ca  reprezentare.

Pentru comparație, să observăm  o fotografie  cu o familie mic-burgheză din anul  1880. Compoziția este aproape aceeași. Bineînțeles,  membrii familiei s-au îmbrăcat frumos pentru  a fi fotografiați,  însă diferența socială rămâne inconfundabilă. Nici aici nu lipsește momentul militar; părinții i-au pus o șapcă militară celui mai mic.

O altă imagine pentru contrast.  În baza acestei fotografii  de la sfârșitul anilor ’60, se poate   constata  că  numărul  de membri ai familiilor  se reduce,  iar  rolurile de gen se diminuează: Tatăl are grijă de copil, mama citește ziarul. Situația este informală; tehnologia fotografică din jurul anului 1900 nu ar fi permis un astfel de instantaneu. Nu știm cine a făcut fotografia. Reprezintă ea o schimbare a normalității sau   indică o situație excepțională (pentru această perioadă sau chiar pentru această familie)? La astfel de întrebări se poate răspunde, și doar aproximativ, numai  dacă  examinăm un fond mai mare de surse.

Fotografie de familie de la sfârșitul anilor’ 60 ai secolului al XX-lea

Fundalul este clar recunoscut, ca fiind cortina unui studio foto. Echipamentul este limitat la un minimum, și anume conține  o perdea simplă și un covor. Aceasta demonstrează că  fotografia a fost realizată de un fotograf  modest sau chiar de unul ambulant.

Fotografia de familie, în jurul anului 1880