ABC VIZUAL

     Să luăm ca exemplu portretul lui Ludovic al XIV-lea  de Hyacinthe Rigoud, care este tipărit în aproape toate cărțile de istorie. Există motive întemeiate pentru această alegere, deoarece tabloul, ca portret de domnitor prin excelență, a devenit modelul pentru portretele monarhilor absolutiști din întreaga Europă. 

     La un prim nivel, s-ar putea descrie: figura sigură pe sine a regelui, care stă cu brațul stâng imperios la șold, brațul drept întins într-o manieră expansivă, expresia sa, peruca, haina lungă, cu care cu siguranță nu se poate merge, postura ciudată a picioarelor și „tocurile înalte”, coroana, „bastonul din mână”; toate acestea fac o impresie impunătoare, dar și artificială și ciudată.



Etapa 3: Interpretarea imaginii. Interpretarea sumară a tabloului din etapa 3 este evidentă: regele este pus în scenă ca domnitor. Nimic din această imagine nu este  întâmplător. Fiecare detaliu are o semnificație. La urma urmei, regele însuși l-a comandat pe pictor: pretenția absolutistă cuprinzătoare a regelui de a conduce, legitimată prin mandat divin și tradiție. Cu toate acestea, nu este vorba în primul rând despre funcție, ca în Evul Mediu, ci despre persoană, conform motto-ului lui Ludovic. „L`Etat set moi”. Formatul mult mai mare decât natura semnalează, de asemenea, acest lucru. Tabloul a fost expus în Sala Coroanei din Palatul Versailles atât de sus încât picioarele se aflau la nivelul privitorului. Cei care frecventau curtea au ajuns să o vadă – nu și oamenii de rând.