1.3 Alte instrumente metodologice pentru lucru cu imagini istorice
1.3 Alte instrumente metodologice pentru lucru cu imagini istorice
Exemplu: Pictura „Greva” de Robert Köhler
Robert Koehler (1850-1917), München, 1886, Ulei/pânză 181,6 x 275,6 cm © Muzeul Istoric German, Berlin
Pictura „Greva” prezintă confruntarea unui proprietar de fabrică cu un grup de muncitori aflați în grevă. O mulțime furioasă se află în fața unui proprietar de fabrică, care stă țeapăn pe scările conacului său, îmbrăcat cu pălărie și frac, și se află în conflict cu liderul mulțimii furioase de muncitori. Slujitorul său privește scena, palid de groază. Situația tensionată poate deveni agresivă în orice moment; un muncitor se apleacă deja să se înarmeze cu pietre. Din fundal, de unde se văd coșurile fumurii ale fabricilor și docurile, se adună mai mulți muncitori. Robert Koehler (1850-1917) a creat acest tablou la München și l-a prezentat în 1886 la Expoziția de primăvară a Academiei Naționale de Design din New York, unde a făcut senzație. Din cauza situației de criză politică din acel moment, criticii au apreciat tabloul ca fiind cea mai semnificativă contribuție la expoziție. În primăvara anului 1886, mișcarea pentru ziua de lucru de opt ore a muncitorilor a dus la un val de greve la nivel național în SUA, care a culminat cu o grevă în masă la 1 mai 1886, la care au participat aproximativ 350.000 de muncitori din peste 11.000 de întreprinderi și care a fost reprimată sângeros câteva săptămâni mai târziu, prin masacrul de la Haymarket din Chicago. Tabloul lui Koehler a avansat prin reproduceri și a devenit un simbol al mișcării muncitorești: Muncitorii nu apar ca niște rugători, ci își prezintă cu încredere revendicările.
Pictura este adesea prezentată în manuale, dar posibilitățile pe care le oferă pentru abordare nu sunt epuizate. Tabloul nu prezintă o situație istorică specifică. Poate fi văzut ca un instantaneu ideal-tipic într-o confruntare între muncitori și un patron, care pune în scenă condițiile sociale și ale societății din acea vreme.
Robert Koehler (1850-1917), München, 1886, Ulei/pânză 181,6 x 275,6 cm © Muzeul Istoric German, Berlin
Pictura „Greva” prezintă confruntarea unui proprietar de fabrică cu un grup de muncitori aflați în grevă. O mulțime furioasă se află în fața unui proprietar de fabrică, care stă țeapăn pe scările conacului său, îmbrăcat cu pălărie și frac, și se află în conflict cu liderul mulțimii furioase de muncitori. Slujitorul său privește scena, palid de groază. Situația tensionată poate deveni agresivă în orice moment; un muncitor se apleacă deja să se înarmeze cu pietre. Din fundal, de unde se văd coșurile fumurii ale fabricilor și docurile, se adună mai mulți muncitori. Robert Koehler (1850-1917) a creat acest tablou la München și l-a prezentat în 1886 la Expoziția de primăvară a Academiei Naționale de Design din New York, unde a făcut senzație. Din cauza situației de criză politică din acel moment, criticii au apreciat tabloul ca fiind cea mai semnificativă contribuție la expoziție. În primăvara anului 1886, mișcarea pentru ziua de lucru de opt ore a muncitorilor a dus la un val de greve la nivel național în SUA, care a culminat cu o grevă în masă la 1 mai 1886, la care au participat aproximativ 350.000 de muncitori din peste 11.000 de întreprinderi și care a fost reprimată sângeros câteva săptămâni mai târziu, prin masacrul de la Haymarket din Chicago. Tabloul lui Koehler a avansat prin reproduceri și a devenit un simbol al mișcării muncitorești: Muncitorii nu apar ca niște rugători, ci își prezintă cu încredere revendicările.
Pot fi utilizate diferite procedee metodologice de lucru cu elevii:
1.Pe un exemplar de copie cu ajutorul hârtiei de pergament (redesenare) sau pe o folie transparentă, pot fi marcate și denumite grupurile individuale de persoane. Ce postură adoptă, ce rol joacă?
2.Tabloul poate fi reconstituit în clasă sub forma unei „situații reale”. De asemenea, elevii pot realiza bannere sau afișe potrivite pentru a o însoți. Cum se simte fiecare în rolul pe care și l-a asumat?´
3.Tabloul prezintă doar un moment dintr-o secvență de evenimente. Elevii pot scrie despre situația anterioară: Cum s-a ajuns la această situație? Într-o a doua etapă, povestea poate fi continuată: Ce s-ar putea întâmpla acum? Pentru aceasta, trebuie folosite cunoștințele despre istoria problemelor sociale.
4.Tabloul este prezentat sub formă de puzzle. Apoi elevii descriu în detaliu fiecare piesă din puzzle. Rezultatele le notează. După care elevii asamblează piesele de puzzle, piesă cu piesă și explică în cel puțin o propoziție relația pe care o au piesele din puzzle între ele.
5.Pe o copie a imaginii, persoanele și grupurile individuale pot fi prevăzute cu sloganuri sau baloane de idei adecvate, ca în cartoons. Pe lângă actorii din discuție, trebuie avute în vedere și „figurile marginale”, de exemplu, femeia cu copii din stânga. În acest fel, diferitele perspective, interese sau temeri ale participanților ies în evidență: tânăra femeie urmărește cu interes conversația dintre proprietarul fabricii și purtătorul de cuvânt al muncitorilor. Acesta din urmă arată spre ceva cu brațul întins, poate spre tovarășii săi agitați: avertizează el că întreruperea lucrului poate să se transforme rapid în violență? Doi muncitori – unul în față, în dreapta, celălalt în fundal – iau deja pietre, alții discută între ei. În mijloc, o femeie încearcă să-și rețină soțul, îl apucă de piept: „Ce ar trebui să fac, ce altceva putem face? ” Ar putea însemna gestul acesta.
Robert Koehler (1850-1917), München, 1886, Ulei/pânză 181,6 x 275,6 cm © Muzeul Istoric German, Berlin
1.3.1 Alte instrumente metodologice pentru lucru cu imagini
•Interogarea imaginilor
Definiție/Caracteristici: Doi sau trei elevi sunt rugați să pună întrebări despre o imagine. Aceștia fac acest lucru pe rând până când necesitata de întrebări sau imaginația lor este epuizată.
Aptitudini/Obiective: Metoda este potrivită pentru pregătirea interpretării (în clasă sau în lucrul în echipă).
Diferențiere/variații:
Sugestii suplimentare: Dacă nu știi nimic, nu poți vedea nimic. Cu cât elevii devin mai experimentați în abordarea imaginilor, cu atât mai productivă devine o astfel de chestionare a imaginilor.
•Interviu cu imaginea
Definiție/Caracteristică: Unul sau mai mulți elevi pun întrebări imaginii. Un grup de elevi încearcă să răspundă la aceste întrebări în mod corespunzător.
Aptitudini/Obiective:: Metoda ajută la înțelegerea conținutului problematic al unei imagini sau a genezei acesteia.
Diferențiere/variații:
Sugestii suplimentare: Tabloul trebuie să dea naștere la întrebări fie prin intensitatea, fie prin complexitatea sa.
Dacă conținutul problemei se află în prim-plan, elevii pot răspunde mai ușor decât dacă trebuie obținute mai întâi informații factuale.
• Compararea imaginilor
Definiție/caracteristici: Două imagini cu același motiv sunt examinate pentru a găsi asemănări și diferențe.
Aptitudini/Obiective: Prin această metodă se poate înregistra și discuta schimbarea atitudinii față de viață sau a imaginii omului, dar și schimbarea ideilor religioase. Comparația arată schimbarea obiectului, dar poate, de asemenea, ascuți privirea pentru intențiile de reprezentare (detaliu, perspectivă).
Diferențiere/variații: Imaginile nu sunt comparate ca întreg, ci doar în ceea ce privește un motiv sau un detaliu important.
Indicații suplimentare: În cazul temelor locale, elevii pot realiza ei înșiși fotografii, de exemplu, să fotografieze o anumită stradă exact din același loc și din aceeași perspectivă în care este reprezentată într-o pictură istorică sau într-o fotografie veche.
• Dialoguri picturale/prezentare scenică
Definiție/caracteristică: Pentru o imagine care prezintă două sau mai multe persoane într-o constelație caracteristică, elevii elaborează un dialog fictiv între aceste persoane. Dialogul poate fi, de asemenea, jucat.
Aptitudini /obiective: Utile dacă elevii recunosc în imagine constelații ale biografiei lor.
Diferențiere/variații:
• Caracter de profil
Definiție/caracteristici: Dintr-un număr mai mare de imagini (de exemplu, într-un manual), o imagine este prezentată indirect prin enumerarea unor elemente ale imaginii, a istoriei creării sale sau a altor caracteristici speciale. Elevii se joacă de-a detectivul: descoperă despre ce imagine este vorba.
Aptitudini /obiective: Datorită caracterului distractiv, deosebit de potrivit în special pentru clasele 5-7. În funcție de gradul de perfecționare, poate deveni un joc de rol.
Definiție/Caracteristici: Elevii sunt rugați să deseneze continuarea unei imagini care reprezintă o constelație relativ dramatică.
Aptitudini/Obiective: Această metodă trezește imaginația, în special în cazul fotografiilor care sensibilizează la o succesiune de acțiuni sau care exprimă intensificarea unui conflict. Cu această metodă, elevii pot înțelege și exprima deosebit de bine diferitele perspective care sunt create într-o fotografie.
Diferențiere/variații:
Sugestii suplimentare: Imaginile sunt instantanee. Se pot face doar speculații cu privire la înainte și după momentul prezentat. Povestind o poveste despre o imagine, elevii o plasează într-un context cronologic și argumentativ. Această poveste nu trebuie să fie imaginată în mod liber, ci trebuie justificată în contextul istoric.
• Completarea golurilor
Definiție/Caracteristici: Elevilor li se dă o imagine în care lipsesc elemente (decisive) ale imaginii. Aceste lacune sunt completate în funcție de propriile idei, fie din punct de vedere pictural, fie lingvistic.
Aptitudini/Obiective: În funcție de accent, această metodă poate conduce la o privire mai atentă sau la o identificare creativă cu conținutul imaginii.
Diferențiere/variații:
• Completarea golurilor
• Verificarea celor cinci simțuri
Definiție/Caracteristici: Imaginea este văzută ca un apel la cele cinci simțuri. Se face o abordare prin întrebarea ce se vede și ce se poate auzi, gusta, mirosi și simți în legătură cu imaginea.
Aptitudini/Obiective: Sensibilizarea percepției.
Diferențiere/variații: Lucru în grup cu atribuire la unul dintre cele cinci simțuri.
Literatur und Quelle:
Eine Einführung in die Didaktik und Methodik, Seelze-Velber 2001 Andreas Schoppe: Bildzugänge. Methodische Impulse für den Unterricht, Seelze, 201