ABC VIZUAL

„Descoperă trecutul, învață pentru viitor!”

1.2 Portretul lui Ludovic al XIV-lea. Exemplu de analiză a imaginii

Ludovic al XIV-lea, rege al Franței. Pictură de Hyacinthe Rigaud, ulei pe pânză (277×194 cm), c. 1700

Exemplu

Etapa 2: Conținutul picturii este clar din titlu: Ludovic al XIV-lea este reprezentat ca rege al Franței. Cum a realizat pictorul acest lucru? Acum trebuie descifrate accesoriile individuale ale scenei în semnificația lor simbolică – probabil că acest lucru nu este posibil fără ajutorul profesorului: regele nu pare serios pentru că ar fi într-o dispoziție proastă; este vorba de dispoziția sa oficială pe care o afișează. Haina nu trebuie să fie comoda; este vorba de haina de încoronare, decorată la exterior cu crini aurii, simbolul domnitorilor Bourbon, și căptușită la interior cu prețioasa blană de hermină. Poziția piciorului – pasul maestrului de dans – reprezintă eleganța și savoir vivre. Coroana reprezintă, bineînțeles, coroana regală franceză, bastonul, sceptrul. Perucile erau purtate în general de domni în perioada barocă, cea a regelui este deosebit de lungă și înaltă și îl face să pară mai înalt și mai maiestuos. Compoziția tabloului: regele se află ca și cum ar fi expus în centrul tabloului. Mantia domină zona centrală a tabloului, iar măsuța din stânga și fotoliul din dreapta sunt acoperite cu aceeași țesătură de crin: Mantia, coroana și scaunul de tron sunt astfel legate între ele ca insigne ale puterii. Albastrul cu auriu, albul și roșul (ca și culoare de fundal și de dedesubt) domină imaginea. Ceea ce este prezentat nu este o secvență realistă a încăperii, ci un fundal de ansamblu conceput în mod intenționat. 
     Să luăm ca exemplu portretul lui Ludovic al XIV-lea  de Hyacinthe Rigoud, care este tipărit în aproape toate cărțile de istorie. Există motive întemeiate pentru această alegere, deoarece tabloul, ca portret de domnitor prin excelență, a devenit modelul pentru portretele monarhilor absolutiști din întreaga Europă. 

     La un prim nivel, s-ar putea descrie: figura sigură pe sine a regelui, care stă cu brațul stâng imperios la șold, brațul drept întins într-o manieră expansivă, expresia sa, peruca, haina lungă, cu care cu siguranță nu se poate merge, postura ciudată a picioarelor și „tocurile înalte”, coroana, „bastonul din mână”; toate acestea fac o impresie impunătoare, dar și artificială și ciudată.




Etapa 3: Interpretarea imaginii. Interpretarea sumară a tabloului din etapa 3 este evidentă: regele este pus în scenă ca domnitor. Nimic din această imagine nu este  întâmplător. Fiecare detaliu are o semnificație. La urma urmei, regele însuși l-a comandat pe pictor: pretenția absolutistă cuprinzătoare a regelui de a conduce, legitimată prin mandat divin și tradiție. Cu toate acestea, nu este vorba în primul rând despre funcție, ca în Evul Mediu, ci despre persoană, conform motto-ului lui Ludovic. „L`Etat set moi”. Formatul mult mai mare decât natura semnalează, de asemenea, acest lucru. Tabloul a fost expus în Sala Coroanei din Palatul Versailles atât de sus încât picioarele se aflau la nivelul privitorului. Cei care frecventau curtea au ajuns să o vadă – nu și oamenii de rând.