1.6 Exemplu de analiză a unei caricaturi
În 1789 – cu puțin timp înainte de izbucnirea Revoluției Franceze – un caricaturist necunoscut a publicat o caricatură în care aborda poziția „Celor trei stări” în societate. Caricatura poartă subtitlul „A faut esperer q’eu.s jeu la finira bentot” (în traducere: „Se poate spera că jocul se va termina curând”)
Iată un model de analiză în trei etape a unei caricaturi pentru lecțiile de istorie:
• Prima etapă de analiză
Vizualizare orientativă:
Autorul caricaturii „Cele trei stări în Franţa” nu este cunoscut. Caricatura a fost realizată în 1789 și prezintă un bărbat în vârstă care poartă în spate doi bărbați. El se sprijină de o sapă. Bărbatul poartă haine simple, rupte și are o expresie tristă pe față. Bărbații care stau pe el poartă haine colorate, fără rupturi sau găuri, și au o expresie veselă. Cel din față poartă o cruce în jurul gâtului, este reprezentat ca fiind cel mai corpolent și stă mai sus decât toți. Cel care stă în spate are un soare în jurul gâtului, o sabie la șold și se ține de cel din fața lui. Pe pământ, lângă doi iepuri și un cap de varză, se află două păsări. Legenda spune „A faut esperer q’eu.s jeu la finira bentot” (Se poate spera că jocul se va termina curând). Reprezentarea bărbatului mai în vârstă sugerează, ca este vorba de un țăran. Îmbrăcămintea și crucea bărbatului din față, precum și faptul că acesta stă mai sus și este reprezentat cel mai corpolent, indică un reprezentant al clerului. Bărbatul din spate aparține nobilimii. Acest lucru se poate observa nu numai în hainele sale, ci și în sabia sa. El poartă un soare în jurul gâtului, simbolul așa-numitului „Regele Soare” Ludovic al XIV-lea. Expresiile faciale, culorile hainelor, precum și faptul că țăranul îi poartă în spate pe oamenii clerului și ai nobilimii indică faptul că aceștia au o situație mai bună decât țăranul și că acesta suferă sub povara celor doi. Animalele înfățișate pe pământ mănâncă semințele și hrana și fac viața țăranului și mai dificilă. Pe sapa țăranului se află cuvinte al căror înțeles este îmbibat de lacrimi. Acest lucru confirmă afirmația făcută despre suferința țăranului. Din buzunarul țăranului atârnă buletine de hârtie ale căror cuvinte semnifică taxe pe sare și tutun, muncă obligatorie, zeciuială și serviciu militar. Țăranul trebuie să plătească aceste taxe și impozite. Din mantia clericului se scurg frunze ale căror cuvinte înseamnă episcop, abate, duce, conte, întreținere și pompă. Acest lucru indică stilul de viață decadent și plin de avantaje al clericilor. Cei trei bărbați reprezintă cele trei stări.
• Etapa 2. Interpretați acum caricatura explicând mesajul acesteia
Ce contexte politice, soaciale, economiace saau culturale sunt abordate care trebuie cunoscute pentru a înțelege caricatura?
Pentru a localiza corect sursa, trebuie explicat mai întâi contextul istoric. În 1789, Franța avea o ordine fixă a claselor, formată din trei stări. Prima stare era clerul, a doua nobilimea și a treia cetățenii și țăranii. Procentele din totalul populației sunt de 1,5%, 16% și rsp.82%. Regele sau casa regală, care își găsește locul deasupra tuturor stărilor, reprezintă 0,5% din populație. Statutele individuale sunt definite prin privilegii, dezavantaje sau prin dispoziții legale. Clerul, așa cum indica frunzele care atârnă în buzunarul hainei clericului, are privilegii, primește taxe și trăiește complet scutit de taxe. Sarcina clerului este tot ceea ce ține de cultul religios, de învățătură și de mângâierea celor nefericiți prin milostenie. În plus nobilimea își exercită și ea propria jurisdicție. Nobilii au, de asemenea, privilegii și trăiesc fără taxe, dar sunt liberi să facă plăți voluntare. Sarcinile nobilimii sunt de a apăra statul, pe care caricaturistul l-a simbolizat prin sabie, și de a-l ajuta pe conducător cu sfaturile lor. Pe de altă parte, locuitorii oraselor și țăranii sunt obligați să plătească impozite, așa cum indica deja caricatura, și trebuie să presteze servicii și să îndeplinească îndatoriri. Cea de-a treia clasă poate îndeplini doar seravicii care nu sunt atât de remarcabile și trebuie să-și îndeplinească îndatoririle prin hărnicie și serviciu fizic. Această ordine a averilor duce la o divizare a populației într-o clasă conducătoare și o clasă dominată. Privilegiile clerului și ale nobilimii asigură aprovizionarea cu toate necesitățile vieții. Ceea ce expresiile faciale vesele ale celor doi bărbați pe țăran sugerau deja. Cea de-a treia stare garantează aprovizionarea lor, chiar dacă el însuși este lipsit de necesitățile vieții. Acest lucru este arătat în caricatură de către țăranul care poartă primele două stări. Țăranul este fundamentul ordinii stărilor. În 1789, era considerat ca fiind dat de Dumnezeu și neschimbabil să te naști în clasa ta și să nu o poți schimba. Din punct de vedere numeric, cea de-a treia moșie era mai numeroasă decât primele două moșii; existau mult mai mulți burghezi și țărani decât nobili și membri ai clerului. Cea de-a treia stare trebuia să suporte o mare parte din povara fiscală, dar nu avea niciun cuvânt de spus atunci când venea vorba de decizii politice. Dacă luăm în considerare această societate de proprietăți, apar ipoteze problematice evidente. Există pericolul ca decalajul dintre primele două succesiuni și cea de-a treia să se adâncească ca urmare a condițiilor inegale de plată. A treia clasă ar putea fi nevoită să plătească atât de multe impozite încât propria sa existență să fie pusă în pericol. Distribuția nedreaptă a alimentelor ar putea duce la foamete.
• Etapa 3. Interpretare
1.Care sunt obiectivele caricaturistului? La ce se opune?
2.Cui se adresează el? Referință la destinatar
Caricaturistul se poziționează în spatele celei de-a treia stare, exprimând în caricatura sa situația socială mizerabilă a societății din acea vreme. Intenția pictorului necunoscut constă în nedreptatea, inegalitatea de tratare și exploatarea țăranilor și a cetățenilor de către cler și nobilime. Caricaturistul dorește să atragă atenția tocmai asupra acestor circumstanțe și să dea imboldul de a pune în discuție acest sistem. Revoluția franceză a deschis o schimbare epocală în Europa. Inovațiile politice, economice și culturale declanșate de revoluție s-au răspândit ca un fulger în alte țări europene. Ca urmare, ideile de libertate, egalitate și fraternitate au fost aplaudate pe scară largă și au contestat din ce în ce mai mult absolutismul și societatea de clasă. Revoluția franceză a deschis calea unei societăți burgheze. Biserica a fost separată de stat, iar influența sa asupra politicii a fost retrasă. Pierderea autorității bisericii a fost însoțită de sfârșitul societății domeniale și de guvernarea „desemnată divin” a unui rege. Această separare a pus sub semnul întrebării dominația absolutistă a unui rege. Acesta nu mai putea să îl invoce pe Dumnezeu și să guverneze fără legi. Introducerea Constituției din 1791 a făcut din Franța o monarhie constituțională. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, adoptată în 1789, a stabilit pentru prima dată drepturi fundamentale inalienabile pentru popor. Cetățenii au avut posibilitatea de a participa la viața politică prin Constituția introdusă în 1791. Abolirea sistemului feudal i-a eliberat pe țărani de servitutea pe care o aveau de mult timp. Între timp, în Franța a fost introdusă libertatea comerțului. Fiecare persoană putea acum să-și decidă propria carieră. Acest lucru a facilitat comerțul, a dus la înființarea de fabrici și a adus o mare bogăție burgheziei proprietare. Ideea liberalismului economic a fost astfel o condiție prealabilă pentru revoluția industrială din secolul al XIX-lea. Sfârșitul societății de moșie a necesitat un nou model de ordine. A apărut ideea unei unități istorice, culturale și lingvistice comune – ideea de națiune.