Metode de analiză a filmului în cadrul lecției
3.0 Metode de analiză a filmului în cadrul lecției
Alegerea metodelor depinde, în majoritatea cazurilor, de factura/tipul filmului, de abilitățile elevilor și de propria lor experiență/background. În primul rând, este necesar să se decidă ce metode, indiferent de subiect, sunt adecvate pentru a analiza rezultatele vizionării filmului în clasă.
Ar trebui făcută o distincție între metodele orientate spre comunicare (care se referă mai mult la munca receptiv-analitică asupra filmului) și metodele orientate spre producție (care sunt orientate spre acțiune și realizare, și se referă mai mult la munca activ-creativă asupra filmului).
Multe metode orientate spre producție sunt potrivite pentru elevii din clasele mai mici. Această listă de metode oferă profesorilor o gamă largă de posibilități pentru munca pedagogică orientată spre analiza filmelor. Aplicarea metodelor respective sunt valabile în cadrul lecțiilor de: limba și literatura română, limbă străină, istorie și studii sociale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3.1. Metode orientate spre comunicare, care implică o evaluare scrisă
Metodele de comunicare bazate pe discuție oferă elevilor posibilitatea de a-și exprima impresiile/opiniile despre filmul pe care l-au văzut, de a discuta în dialog despre conținutul filmului, despre limbajul cinematografic al acestuia și totodată, contribuie la familiarizarea cu diferite puncte de vedere, cu diverse perspective și percepții. Analiza scrisă explorează conținutul filmului, dramatismul și limbajul compozițional, elemnetele speciale ale limbajului și natura promoțională a afișelor de film și a trailerelor.
3.1.1. Observația
Înainte de vizionarea filmului, elevii primesc sarcini clar definite, pentru a concentra atenția acestora asupra conținutului filmului și/sau asupra caracteristicilor artistice.
Aplicații posibile:
Introducerea sarcinii: înainte/după vizionarea filmului.
Forma de lucru: colectiv, individual sau în grupuri mici.
Grup țintă: această activitate este potrivită pentru elevi de toate vârstele.
Timp necesar pentru realizarea sarcinii: cel puțin 15 minute (în funcție de numărul de elevi din clasă și de numărul de sarcini).
Sugestii pentru planul de lecție: pentru sarcinile de analiză sunt indicate aspectele ce țin de esteticul filmului:
designul și paleta neobișnuită de culori;
mișcări de cameră liniștite sau dinamice/rapide;
unghiuri de filmare neobișnuite (perspectiva păsării, perspectiva poziția camerei la nivelul solului etc.);
un design neobișnuit al luminii;
o coloană sonoră emoționantă.
Se pot alege unul sau două aspecte sau sarcinile care pot fi împărțite între mai multe grupuri. Sarcinile ar trebui să se refere deja la primele scene ale filmului, astfel încât experiența succesului să fie garantată și sarcina să nu fie uitată.
Formulați sarcinile cât mai precise, de exemplu:
În ce scenă apare culoarea (X/Y)?
În ce scenă camera se mișcă deosebit (încet/rapid)?
Din ce unghi este prezentat personajul X/Y în prima scenă a filmului?
În ce scenă iluminarea este mai puternică/mai întunecată?
În care dintre scenele de început se pune accentul pe muzică? Ce impact produce muzica/coloana sonoră?
Se pot pune întrebări suplimentare despre compoziția dramatică sau despre personaje, de exemplu:
Filmul începe cu o retrospectivă. Ce informații putem afla despre personajele și acțiunea filmului?
Ce personaje sunt prezentate la începutul filmului? Ce detalii aflăm despre ele?
Nota Bene!
E necesar sa fie explicată relația dintre formă și conținut. Concepția estetică a unui film influențează întotdeauna conținutul său și invers – conținutul influențează alegerea mijloacelor cinematografice. Alegerea unui anumit unghi de filmare sau a unei anumite mișcări de cameră, a unei anumite muzici sau soluții de iluminare influențează conținutul filmului, interpretarea și impactul acestuia.
În rezultat obținem:
Filmele/fotografiile sunt percepute ca mijloace de comunicare special concepute.
Elevii sunt familiarizați cu mediul artistic.
Această sarcină fortifică capacitatea critică de analiză a elevilor.
Vă rugăm să rețineți! Pentru a formula clar sarcinile de observare, este necesar să vă familiarizați prealabil cu filmul.
3.1.2. Caracterizarea personajelor
Situațiile conflictuale sau relațiile dintre mai multe personaje permit elevilor să vizualizeze ideile pe care le au despre acestea. Ei analizează aceste conexiuni și își formează propria viziune asupra compoziției dramaturgice a filmului și își creionează diferite perspective referitoare la personajele filmului.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: evaluarea rezultatelor vizionării filmului.
Forma de lucru: colaborare, lucru în grup.
Grup țintă: Acest tip de lucrare este potrivit pentru toți elevii începând cu clasa a IV-a.
Timp necesar pentru realizarea sarcinii: aproximativ 20-30 de minute.
Discipline: limba română/rusă, limbile străine, bazele religiei și etica, știinte sociale.
Exemplu de plan de lecție (sugestii pentru un plan de lecție):
Storytelling-ul din film se dezvoltă prin intrigă, personaje specifice, precum și prin conflictele care sunt prezentate din diferite perspective. Cu cât personajul este mai plurivalent, complex, cu atât sunt surprinse mai multe unghiuri și puncte de vedere și este mai dificil să se facă distincția între pozițiile corect/bun sau greșit/rău. Caracteristica personajelor este potrivită pentru a ilustra legăturile dintre ele și punctele de vedere diferite.
Pentru început, numele personajelor principale, precum și al personajelor secundare sunt scrise pe tablă sau pe o foaie de hârtie. În același timp, elevii pot fi împărțiți în mai multe grupuri. Aceștia vor trebui să explice legăturile dintre personajele respective cu ajutorul unor scurte teze de discuție. Structurarea informațiilor poate fi facilitată prin marcaje de culoare – linii roșii ca simbol al conflictului, linii verzi ca simbol al prieteniei. Punctele de vedere opuse anumitor personaje, în special, pot servi ca punct de început pentru o discuție semnificativă.
Ca urmare:
Caracterizarea personajelor este un mod simplu de a privi problema relației dintre ele.
Sunt explorate, de asemenea, motivațiile și punctele de vedere ale personajelor.
Elevii sunt capabili să analizeze și să înțeleagă funcția dramaturgică a personajelor secundare.
3.1.3. Metoda Flash (Blitzlicht)
După vizionare filmului, elevii își exprimă pe rând impresiile primare. Comentariile scurte arată diferite puncte de vedere și percepții, acumulând astfel, o varietate de opțiuni/păreri/impresii pentru a începe o discuție în clasă.
Posibilități de aplicare:
Sarcină introductivă: evaluarea rezultatelor proiecției filmului.
Forma de lucru: colaborare, lucru în grup.
Grup țintă: acest tip de lucrare este potrivit pentru elevii de toate vârstele.
Timp pentru exercițiu: 5-10 minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, știinte sociale.
Exemplu de plan de lecție:
Blitzlicht, sau flashback, este o metodă care permite tuturor să își exprime în mod egal gândurile despre filmul pe care l-au vizionat. Această metodă servește drept pregătire pentru o discuție despre film. La baza acestei metode stă faptul, că elevii își exprimă impresiile pe scurt, nu în profunzime. Aceasta este o cerință, mai ales în grupurile mari. În plus, nu este recomandabil să fiți de acord sau nu, cu comentariile elevilor sau să îi întrerupeți sau să îi criticați.
Pentru a se asigura că afirmațiile de bază despre film nu se limitează la frazele „Mi-a plăcut filmul” sau „Nu mi-a plăcut filmul”, ar trebui să se contureze posibile teme sau întrebări înainte de începerea discuției. De exemplu, elevii își pot exprima opiniile despre un anumit personaj sau despre relația dintre personaje, să numească o scenă care a fost cea mai impresionantă sau neplăcută sau să se întrebe despre conceptul estetic al filmului.
Afirmațiile și întrebările pot fi scrise pe tablă pentru a reflecta pe deplin fluxul discuției, pentru a avea o viziune panoramică și pentru a evita repetările. După o trecere în revistă a opiniilor, afirmațiile sau întrebările elevilor pot fi abordate mai detaliat în clasă. Punctul de plecare ar putea fi, de exemplu, cel mai frecvent sau cel mai controversat comentariu.
Ca rezultat:
Elevii învață să își exprime spontan, rapid și imediat impresiile despre film.
Elevii învață că același film poate fi perceput/înțeles diferit (câți elevi, atâtea opinii).
3.1.4. Discuții în perechi/interviuri
După vizionare, elevii își împărtășesc impresiile despre film în perechi (nu mai mult de cinci minute). Discuția ar putea lua forma unui interviu, cu roluri atribuite elevilor și ar putea servi drept pregătire pentru o discuție completă și aprofundată despre film.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: evaluarea recenziei filmului.
Forma de activitate: lucrul în perechi.
Grup țintă: potrivit pentru elevii de toate vârstele.
Timp necesar pentru realizarea sarcinii: cel puțin 5 minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Avantajul acestei metode constă în faptul, că toți elevii vor avea dreptul să-și exprime părerea si dispare necesitatea prezentării în fața clasei. Discuția în perechi sau interviurile pot arăta dacă elevii au dificultăți de interacțiune/comunicare/înțelegere. Rezultatele obținute în grupuri vor servi drept oportunitate pentru o discuție generală și pot fi analizate mai în detaliu.
Opțiune alternativă
O altă opțiune pentru desfășurarea acestei sarcini/discuții este ceea ce se numește „discuție în cerc”. Elevii sunt împărțiți și așezați într-un cerc exterior și într-un cerc interior, astfel încât fiecare să aibă propria pereche. Aceștia își împărtășesc impresiile unul altuia timp de cel mult 5 minute, discutând astfel întrebările puse anterior. Elevii din cercul interior fac apoi schimb de locuri cu elevii din cercul exterior, iar următoarele perechi intră în discuție. Cercul poate fi schimbat de 3-4 ori.
Această metodă este potrivită pentru o analiză imediată după proiecția filmului.
Rezultatul:
Elevii învață să își articuleze percepțiile.
În timpul discuției, ei învață să ia în considerare alte puncte de vedere.
3.1.5. Notarea impresiilor (brainstorming), dezvoltarea ideilor și formularea de întrebări
După vizionarea filmului, elevii, fără nicio sarcină prealabilă, își scriu impresiile și gândurile despre filmul pe care l-au vizionat. Rezultatul acestei asocieri libere servește drept punct de inițiere pentru un set de întrebări și discuții.
Posibilități de aplicare:
Prezentarea sarcinii: evaluarea rezultatelor vizionării filmului.
Forma de lucru: lucru în grup, discuție participativă.
Grupul țintă: elevii de toate vârstele, în special începând cu clasa a IV-a.
Timp necesar pentru realizarea sarcinii: cel puțin 5 minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale.
Sugestii pentru planul de lecție:
Culegerea impresiilor ar trebui să aibă loc într-o formă liberă, fără a stabili o sarcină specifică. Elevii scriu tot ce le vine în minte, fără să o evalueze sau să precizeze dacă este „corect” sau „greșit”. Sunt permise întrebările sugestive. Această fază durează 5-10 minute. După care, fiecare elev selectează gândul, expresia sau întrebarea care i se pare cea mai importantă și o expune în fața clasei. Aceste rezultate „nefiltrate” sunt notate pe tablă și, dacă este posibil, împărțite pe teme. Elevii decid apoi care sunt aspectele pe care doresc să le discute.
Alternativă:
Se scriu pe tablă categorii comune, de exemplu: „Personaje”, „Opera de artă”, „Semnificația filmului”. Elevii scriu pe tablă doar ceea ce le vine în minte în funcție de aceste categorii/ rubrici. Această abordare le limitează impresiile și le permite ca la început să evidențieze subiecte pentru o discuție generală/extinsă.
Ca rezultat:
Elevii învață să articuleze, să comunice și să își structureze impresiile.
Ei dezvoltă o înțelegere a posibilităților asociative ale analizei.
3.1.6 Analiza afișului filmului
Elevii analizează designul unui afiș, se familiarizează cu elementele artistice și explorează problema impactului pe care îl are asupra filmului și asupra propriilor așteptări. În același timp, ei identifică elementele de promovare publicitară a afișului și identifică caracterul publicitar al acestuia. Întrebările pot fi utilizate pentru:
a concentra atenția;
a alege elementele cele mai puternice/ frapante ale mesajului.
Posibilități de aplicare:
Forma de lucru: discuție colectivă, sarcini individuale, sarcini în grup.
Grupul țintă: această activitate este potrivită pentru elevi de toate vârstele.
Timp necesar pentru realizarea activității: 15- 20 de minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale, istoria.
Exemplu de plan de lecție (sugestii pentru un plan de lecție):
Următoarele întrebări pot contribui la realizarea unei analize desfășurate a unui afiș de film:
Ce personaje sunt prezentate pe afiș?
Care este acțiunea filmului?
Ce redă afișul despre relația dintre personaje?
Ce sugerează afișul despre conținutul filmului?
Cine este personajul principal? Ce știm despre el?
Ce culori predomină?
Cum este reprezentat grafic titlul filmului?
Ce conținut reflectă titlul filmului? Este interesant? Ce semnificații transmite despre conținutul filmului?
Afișul indică un anumit gen al filmului? Dacă da, ce semne ale genului sunt reprezentate?
Ce atmosferă creează afișul filmului în general?
Pentru ce public-țintă este destinat afișul?
Afișul stimulează interesul pentru film? Ce elemente vizuale sunt folosite pentru a realiza acest lucru?
Ce mijloace/elemente artistice sunt folosite în conceperea afișului?
Conținutul filmului este prezentat folosind mijloace concrete sau abstracte, realiste sau distorsionate, sau prezentat prin intermediul fotografiilor?
Ce efect are imaginea generală a afișului filmului?
Alternativ, elevii ar putea analiza diferite afișe de film. Discuția finală poate contribui la compararea și identifiacrea impactului diferitelor afișe asupra percepției consumatorului de filmului.
Ca rezultat:
Elevii învață să-și formuleze, să comunice și să-și ierarhizeze impresiile.
Ei dezvoltă o înțelegere a modului asociativ, a posibilităților asociative de reflecție.
Elevii se familiarizează cu elementele grafice ale conținutului.
Afișul filmului este prezentat ca un element publicitar, iar elevii analizează modul în care acesta trezește interesul pentru film.
3.1.8 Analiza trailerului filmului
Elevii privesc împreună, în grupuri sau individual, trailerul filmului și își notează sugestii cu privire la elemente sau alte mijloace speciale de compoziție. Ei discută despre natura publicitară a trailerului și despre modul în care acesta evocă sentimente de așteptare în rândul spectatorilor.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: evaluarea rezultatelor vizionării filmului.
Forma de lucru: lucru în grup, lucru individual sau în grup.
Grupul vizat: potrivit pentru elevi de toate vârstele.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: 15-20 de minute.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Întrebări despre analiza trailerului:
Cine este personajul principal? Ce aflăm despre el sau ea?
Care este scopul/ misiunea personajului principal?
În ce poziție se află el? Cu ce probleme se confruntă? Ce soluție poate fi găsită?
Ce alte personaje mai apar în trailer? În ce relații se află acestea?
Întrebări despre conținutul filmului:
Ce imagini din film sunt cele mai proeminente?
Din ce gen face parte acest film?
Care sunt semnele/aspectele care indică acest gen?
Cărui public se adresează trailerul?
De ce (nu) a reușit trailerul să atragă atenția publicului?
IMPORTANT!
Rețineți că, atunci când analizați un trailer, nu începeți cu interpretarea acestuia, ci cu o descriere cât mai exactă a elementelor.
5.1.9. Compararea ecranizarii cu lucrarea originală
Adaptarea unei cărți pentru copii, a unui roman sau a unui comics încurajează spectatorul să o compare cu originalul. Elevii caută scene care sunt similare sau diferite, analizează diferitele influențe ale acestora și caută trăsături/ particularități speciale ale limbajului cinematografic.
Posibilități de aplicare:
Introducerea temei: înainte/după vizionarea de film.
Grupul țintă: potrivită pentru toți elevii, începând cu clasa a IV-a.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: minimum 30 de minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale, istorie.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Pentru ca filmul să atingă un anumit nivel de expresivitate, originalitate, creații din literatură cum ar fi: o carte ilustrată pentru copii, un comics, roman grafic sau roman pentru copii, trebuie să fie modificate. Acesta este motivul pentru care termenul adaptare cinematografică este mai precis decât termenul ecranizare.
Următoarele întrebări ar putea sta la baza analizei:
Ce scene sunt filmate conform originalului?
În ce episoade sunt prezentate doar unele scene din carte?
Ce personaje au fost schimbate/modificate/ajustate? Cum a afectat acest lucru acțiunea din film?
Ce personaje au fost inventate, care nu au fost menționate și care au combinat caracteristicile mai multor personaje?
Care sunt scenele care diferă de cele originale?
De ce nu au putut fi adaptate corespunzător?
Ce scene din film sunt cele mai impresionante? Ce impresie fac aceste scene din carte?
Ce istorie este expusă în carte și care a fost reprodusă în film? Ce teme au fost adăugate, omise sau reinterpretate?
Înainte de vizionarea filmului, se propune următoarea sarcină:
În baza unei scene din originalul operei literare, prezentați o scenă cu dialogurile sub forma unui scenariu. După vizionarea filmului puteți compara modul în care realizatorii filmului au interpretat și au realizat scena.
Ca rezultat:
Elevii învață elementele narațiunii cinematografice.
Elevii învață despre exigențele impuse edițiilor literare și filmelor.
Învață să analizeze și să evalueze schimbarea de accent între originalul și adaptările cinematografice.
3.1.9. Vizionarea unei scene din film fără sunet
Elevii descriu impactul a unei scene de film mut și fac presupuneri despre compoziția sonoră și muzicală a scenei.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: înainte/după evaluarea rezultatelor unui film care a fost deja lansat pe DVD.
Forma de lucru: colectiv, în grupuri.
Grupul țintă: potrivită pentru elevii de toate vârstele.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: aproximativ 30 de minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, știinte sociale, istoria.
Sugestii pentru planul de lecție:
O scenă selectată (nu mai mult de 4 minute) este difuzată fără sunet. În cadrul unei discuții generale în clasă sau în grupuri, elevii fac notițe/sugestii cu privire la compoziția sonoră și muzicală a scenei. Elevilor li se pot pune următoarele întrebări-cheie:
Ce sunete pot fi auzite (presupunem)? Cum ar putea afecta acest lucru crearea atmosferei?
Când se presupune că începe muzica? Și când se aude doar sunete? Care este efectul muzicii? Ce gen de muzică este potrivit pentru scena respectivă?
Ce instrumente muzicale sunt adecvate pentru scenă?
Ce ritmuri muzicale sunt adecvate pentru scenă?
În cele din urmă, scena este prezentată din nou, de data aceasta cu sunet/coloana sonoră, iar elevii își compară presupunerile notate cu originalul.
Ca rezultat:
Elevii își dau seama că informațiile pot fi transmise/livrate nu numai vizual, dar și acustic.
Elevii înțeleg semnificația dramaturgică și interacțiunea dintre imagini, sunete și muzică în film.
3.1.10. Redarea unei scene de film doar cu coloana sonoră
Elevii își fac propriile presupuneri cu privire la conținutul vizual, precum și acțiunea din scena pe care tocmai au auzit-o. Această metodă sprijină dezvoltarea imaginii și demonstrează impactul pe care au sunetele și muzica.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: înainte/după evaluarea rezultatelor unui film.
Forma de lucru: colectiv, în grupuri.
Grupul țintă: potrivită pentru elevii de toate vârstele.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: aproximativ 30 de minute.
Discipline: româna/rusa, limbi străine, știinte sociale, istoria.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Se redă doar linia sonoră a scenei (durata maximă – 4 minute). Elevii pot sugera cum ar putea arăta scena și despre ce ar putea fi vorba. Elevilor li se pot pune următoarele întrebări-cheie:
Ce așteptări trezește secvența sonoră? Ce stare de spirit creează?
Ce gen muzical indică linia sonoră?
Ce acțiune este potrivită pentru această secvență sonoră?
Ce culoare și ce design de lumini sunt potrivite pentru această scenă?
Recomandări: Această metodă poate fi utilizată ca o completare a metodei Vizionarea filmului fără sunet.
Ca rezultat:
Elevii își dau seama că informația este percepută nu numai acustic, ci și vizual.
Ei înțeleg semnificația dramaturgică și legătura dintre imagini, sunete și muzică în filme.
3.1.11. Analiza unei scene de film
Elevii analizează scena aleasă, în grupuri mici discută semnificația narațiunii, precum și a aspectelor neobișnuite ale acesteia, mijloace cinematografice de exprimare, semnificația și impactul acestora.
Posibilități de aplicare:
Introducerea unei teme: evaluarea rezultatelor unui film (examinare).
Forma de lucru: în grupuri mici.
Publicul vizat: potrivit pentru toți elevii, începând cu clasa a V-a; o analiză similară, într-o formă simplificată, este posibilă și în școala primară.
Timp necesar: aproximativ 15-20 de minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale, istorie.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Analiza unei scene de film este potrivită pentru cercetarea/interpretarea atât a conținutului filmului, cât și a cadrului cinematografic. Scena care urmează să fie discutată în clasă nu trebuie să fie mai lungă de 5 minute. Se recomandă în special analiza primei scene a filmului, deoarece în majoritatea cazurilor aici sunt prezentate temele importante ale filmului, precum și personajele principale.
Acordați atenție următoarelor mijloace de exprimare cinematografică:
designul neobișnuit al culorilor;
mișcări deosebit de calme/dinamice ale camerei de filmat;
unghiuri neobișnuite ale camerei de filmat;
design neobișnuit al luminii;
o coloană sonoră sau un sunet autentic (din natură).
Rezultatul:
Elevii fac cunoștință cu mijloacele de expresie cinematografică și cu impactul acestora asupra acțiunii filmului.
Elevii își dezvoltă cunoștințele/abilitățile cinematografice.
3.1.12. Alte metode de analiză a filmelor
Metoda 6-3-5
Formați grupuri alcătuite din 6 elevi. Fiecare participant trebuie să aibă o foaie de hârtie cu trei coloane pentru întrebări, afirmații și evaluarea filmului, iar în fiecare coloană elevul scrie câte o propoziție sau un cuvânt. După un minut, foaia este înmânată unui elev-vecin, care fie răspunde la întrebarea predecesorului, fie adaugă propriile notițe și apoi îi înmânează foaia înapoi vecinului. Metoda 6-3-5 se numește astfel deoarece 6 persoane completează 3 coloane, transmițând foaia de 5 ori. Elevul citește apoi cu voce tare notițele de pe foaia pe care a început să scrie primul. Aceste însemnări constituie baza pentru următoarele discuției.
Discuție/forum
Specialiștii (elevii care s-au pregătit în prealabil pentru a discuta filmul cu ajutorul profesorului) dirijează o discuție pe tema menționată. Pentru a-i implica și pe ceilalți elevi în acest proces, este utilă improvizarea unui podium pentru discuție. Această metodă necesită o pregătire specială, de aceea nu este utilizată pe scară largă.
Discuție despre Istoria percepției
Lucrul cu filme noi și filme care au devenit deja clasice facilitează o discuție generală. Elevii sunt încurajați să tematizeze istoria narativă și, astfel, să analizeze starea de spirit socială dintr-o anumită perioadă cu ajutorul vocabularului cinematografic, al recenziilor și al altor informații din internet. Elevii discută rezultatele în grupuri și apoi le prezintă în clasă.
Discuție privind crearea unui program de televiziune
Elevii sunt împărțiți în grupuri mici și acționează ca realizatori de programe de televiziune. În cadrul unei discuții, ei decid de ce, la ce oră și pe ce canal ar trebui să fie difuzat filmul. Rezultatele ar putea fi formulate în concluzii și susținute de argumente pentru a fi discutate în cadrul discuției generale.
Discuție la TV cu „experții“ din studiou
Elevii joacă rolul de experți în discuția TV (maximum 6 persoane: unul este moderator, ceilalți sunt invitați). Experții au roluri diferite: un actor/actriță, un cameraman, un proprietar de cinematograf, un Ministru al culturii, un crainic de televiziune. Este posibilă înregistrarea video a emisiunii.
Gândiți-vă la un titlu de film
Elevilor li se dă sarcina de a găsi un nou titlu pentru filmul pe care l-au vizionat. Această metodă încurajează creativitatea, o discuție rapidă despre conținutul principal al filmului și diferitele evaluări/asocieri ale acestuia.
Probe de film
Profesorul își invită elevii să își imagineze următoarea situație: filmul pe care l-au vizionat trebuie să fie turnat din nou și ei au șansa de a emita un anumit rol. Pentru a face acest lucru, elevii ar trebui să scrie o scrisoare motivațională către realizatorii filmului, în care să se prezinte și să descrie abilitățile lor și să sugereze posibile schimbări pentru rol. Alternativ, clasa ar putea alege un juriu, în fața căruia candidații vor trebui să își demonstreze valoarea, interpretând un anumit rol.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3.2. Metode orientate spre producție
Aceste metode susțin implicarea creativă a tinerilor cu filmul și dezvăluie posibilitatea de a aplica mijloace estetice și dramaturgice.
3.2.1. Scrierea criticii de film
La scrierea unei critici de film, elevii evidențiază trăsăturile tematice și estetice ale acestuia și își formulează propria lor opinie despre film. Lista de criterii întocmită înainte de vizionarea filmului se concentrează asupra punctelor inițiale pentru analiza filmului. În plus, înainte de vizionarea filmului se recomandă să se discute, folosind exemple de filme preferate, ce caracteristici ale filmelor (anumite genuri, actori/actrițe, opere de artă), care le plac sau nu le plac elevilor.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: evaluarea rezultatelor vizionării filmului.
Forma de lucru: individual (temă pentru acasă).
Grup țintă: este potrivit pentru toți elevii, începând cu clasa a VI-a.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: minimul 30 de minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale, istorie.
Sugestii pentru un plan de lecție:
În cadrul pregătirii, elevii pot analiza și compara recenzii de film din diferite medii: tipărite și/sau online. Ei ar trebui să identifice principalele părți constitutive ale criticii de film:
un rezumat al conținutului principal;
construcția/ arhitectonica acțiunii și conținutul estetic al acesteia;
posibile referințe/trimiteri la alte filme (sau cărți, evenimente istorice, personalități);
evaluarea și justificarea.
Pe această bază, se elaborează și se discută criteriile de conținut și estetice, precum și un plan de scriere a unei recenzii de film. Lista de criterii ar trebui să fie dată elevilor înainte de vizionarea filmului. Pentru elevii mai mici, aceasta ar trebui să fie cât mai scurtă și mai simplă (concisă).
Inițial, lista de criterii poate include următoarele aspecte:
Pe ce istorie se bazează filmul?
Poate fi încadrat filmul într-un anumit stil/gen? Ce elemente sunt tipice genului?
Ce teme/subiecte explorează filmul?
Care este structura/firul narativ al filmului (logică sau alambicată, cronologică sau retrospectivă)?
Costumele și operele de artă sunt convingătoare? Decorul?
Cât de convingătoare este interpretarea actorilor?
Care dintre componentele estetice ale filmului se evidențiază cel mai mult: design neobișnuit al culorilor, perspective memorabile, mișcări rapide/lente ale camerei, coloană sonoră emoționantă/subliminală, montaj (rapid sau liniștit)?
Contribuie conținutul estetic la credibilitatea și expresivitatea filmului?
În adaptarea operelor literare:
Cum diferă adaptarea cinematografică de original?
În concluzie: Mi-a plăcut filmul? M-a emoționat? De ce?
Atunci când scrieți o critică, este important nu numai să vă exprimați și să formulați propria opinie despre film, ci și să o justificați cu ajutorul următoarelor elemente de exprimare și de compoziție estetică.
O critică de film ar trebui să conțină următoarea structură:
Titlu și subtitlu.
Volumul trebuie să fie de 3000-4000 de cuvinte, inclusiv spațiile.
!!! La finalul criticii de film, elevii pot alege și premia cea mai bună lucrare.
Ca rezultat:
Elevii învață să privească critic filmul.
Se familiarizează cu conținutul filmului și cu mijloacele de expresie.
3.2.2. Realizarea unui afiș de film
După vizionarea unui film, elevii creează în grupuri mici propriul lor design pentru afișul filmului și încearcă să transmită cât mai exact posibil nu numai esența filmului, ci și subiectul acestuia.
Posibilități de aplicare:
Prezentarea sarcinii: după vizionarea filmului.
Forma de lucru: grupuri mici.
Grup țintă: este potrivit pentru elevii de toate vârstele, în special pentru școlile primare.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: 30-45 de minute.
Discipline: limba română/rusă, limbi străine, științe sociale, istoria.
• Sugestii pentru un plan de lecție:
Cum analizăm afișul?
Răspundem la următoarele întrebări:
Cum sunt prezentate personajele?
Cum sunt prezentate relațiile dintre ele, sunt identificate conflictele sau antagoniștii?
Care este atmosfera și genul filmului?
Este important cum este poziționarea personajelor și cum sunt costumele acestora. Un indiciu important al genului filmului este designul cromatic (culori deschise și plăcute pentru comedii sau întunecate pentru filmele de acțiune).
În cele din urmă, ei ar putea să prezinte schița afișului în fața clasei și să explice de ce au ales acest concept.
Rezultatul
Elevii învață să utilizeze în mod conștient elemente artistice din punct de vedere grafic.
Ei încearcă să reprezinte cât mai multe elemente într-o imagine.
Discută despre temele-cheie ale filmului și își dezvoltă abilitățile analitice.
Se dezvoltă competența lingvistică, deoarece dialogurile trebuie să corespundă caracterului personajului ales și viziunii sale asupra lumii.
3.2.3 Elaborarea unor monologuri sau dialoguri
Temele filmelor pot fi explorate în profunzime, cerându-le elevilor să compună monologuri sau dialoguri suplimentare din perspectiva unui anumit personaj. Această metodă dezvoltă empatia pentru personaje și indică prin ce conținut sau opțiuni dramaturgice este prezentată tema filmului. În același timp, elevii descriu reprezentarea lor vizuală prin diverse concepte și o argumentează.
Posibilități de aplicare:
Introducerea sarcinii: evaluarea rezultatelor vizionării filmului.
Forma de lucru: în grupuri mici.
Grup țintă: este potrivit pentru toți elevii, începând cu clasa a IV-a.
Timp necesar pentru realizarea sarcinii: aproximativ 30-45 de minute.
Discipline: româna/rusa, limbi străine, științe sociale, istoria.
Exemplu de plan de lecție (sugestii pentru un plan de lecție):
Adesea, filmele prezintă scene de o intensitate deosebită, care implică relațiile și sentimentele personajelor la maximum, dar fără dialog. Astfel de scene sunt cele care necesită o muncă intensivă de interpretare din partea publicului (elevilor), ceea ce necesită o metodă de completare prin monologuri și dialoguri interne. Elevii încearcă să exprime prin cuvinte gândurile, sentimentele, motivele și obiectivele unui personaj ales într-o anumită scenă. Procedând astfel, este deosebit de interesant să vedem cum se ciocnesc diferitele puncte de vedere ale elevilor. Prin urmare, această metodă este deosebit de potrivită pentru lucrul în grupuri mici.
În unele cazuri, rezultatele discuției de grup pot fi exprimate de fiecare elev în parte și apoi discutate de întreaga clasă.
Rezultatul:
Atunci când compun dialoguri și monologuri interne, elevii își asumă rolul personajului ales. În acest fel, ei acceptă un alt punct de vedere pe care nu îl împărtășeșc neapărat și învață să argumenteze/provoace/concluzioneze de pe această poziție.
3.2.4. Freeze Frame (Stop-cadru)
În această metodă, Freeze frame nu se referă la o imagine statică dintr-un film. Ea se referă la poziția înghețată, în care elevii încearcă să prezinte o scenă dintr-un film ca pe un moment înghețat, folosind posturi, poziții ale corpului, expresii faciale și gesturi.
Posibilități de aplicare:
Această metodă este potrivită pentru dezvoltarea expresivității corpului, a sentimentelor, pentru a arăta legăturile dintre personaje sau/și caracterul lor.
Forma de lucru: colectiv, în grupuri mici.
Grup țintă: este potrivit pentru elevi de toate vârstele.
Timpul necesar pentru realizarea sarcinii: aproximativ 15 minute.
Discipline: româna/rusă, limbi străine, științe sociale, istoria.
Sugestii pentru un plan de lecție:
Pentru început, alegeți o scenă dintr-un film, care ar putea fi prezentată ca stop-cadru înscenat. Accentul ar putea fi pus pe relația dintre diferite personaje la un moment dat sau pe experiența emoțională a unui personaj. Deosebit de interesante sunt scenele în care se rezolvă conflicte sau care prezintă momente critice în care un personaj ia o decizie importantă.
Unul dintre elevi primește rolul de regizor. El/ea alege elevii care să creeze stop-cadrul.
Regizorul îi instruiește pe actori: ce ipostaze, expresii faciale și gesturi trebuie să folosească pentru a-și înfățișa personajele. Pot fi folosite elemente de recuzită.
Imaginea statică finalizată este discutată în cadrul grupului și poate fi modificată în comun sau prezentată într-un mod diferit pentru a arăta percepții diferite ale a situației.
Pentru analiză, imaginea statică finalizată poate fi fotografiată și comparată cu alte imagini stop-cadru ale unei situații similare din film.
Rezultatul:
Elevii încearcă rolurile personajelor selectate și interpretează o scenă dintr-un film folosind gesturi și expresii faciale.
Punerea în scenă a unei imagini promovează înțelegerea compoziției și semnificației acesteia.
Apar noi modalități de interpretare a materialului cinematografic și elevii învață percepția și semnificația limbajului corpului.