Introducere
Lumea cinematografiei este o alternativă fascinantă a vieții cotidiane – o lume de evadare, o formă de escapism. Alături de literatură, muzică și artele vizuale, cinematograful este o reflectare a dezvoltării culturale a societății. În ultimul secol, cinematograful a devenit un instrument de înțelegere culturală care modelează și schimbă percepția asupra lumii. Nu este suficient să privești filme; generația tânără trebuie sensibilizată cu privire la ceea ce înseamnă cinematografie. Prin intermediul pedagogiei cinematografice, elevii pot dobândi abilități de analiză a esteticii și a conținutului filmelor. De asemenea, ei își vor dezvolta capacitatea de a înțelege ceea ce văd pe ecran într-un context cultural și istoric. Unul dintre obiectivele pedagogiei cinematografice a fost și rămâne educarea spectatorului alfabetizat, dar accentul actual se pune pe dezvoltarea (inclusiv creativă) a tânărului spectator prin intermediul filmului. Lucrul cu materiale cinematografice oferă profesorilor o mare oportunitate atât de a însuși materialul curricular, cât și de a educa prin interacțiune directă.
De la o vârstă fragedă, copiii și tinerii experimentează empatia, creativitatea, imaginația în timp ce privesc desene animate și filme, interpretează ceea ce văd în felul lor, în propria manieră fără să se gândească la istoria filmului, la firul narativ sau la intențiile regizorului. Ei nu au încă suficiente cunoștințe despre patrimoniul cinematografic mondial și nici nu au abilitățile necesare pentru a analiza și evalua calitatea materialelor cinematografice. Scopul acestui compartiment este de a oferi exemple relevante și utile de utilizare a materialelor cinematografice în cadrul orelor de curs pentru a dezvolta aceste competențe specifice.
Aici, am reunit câteva sugestii metodologice care, de obicei, pot fi valabile pentru un număr extins de producții cinematografice.